Romanul s-a născut poet dar și prost; asta e parcursul normal intr-o democrație, dacă ai dubii legate de o lege (LEGE, nu opinie), ceri forului superior ție să se pronunțe.

“Înfrângerea” lui Nicușor Dan este, de fapt, întărirea statului de drept, încrederea în CCR (care are inclusiv un judecător numit de Nicușor Dan, care a votat să respingă sesizarea președintelui).

Nu e chiar totul o telenovelă, cum vor jurnaliștii de scandal să pară, mai sunt și REGULI de care unii ca ND au auzit, și se folosesc de ele.

Din punctul meu de vedere, ND are o sarcină foarte dificilă, să ne învețe cum e să gândești democratic, în limita legii. Care lege și gândire democratică au fost sodomizate ani la rând de corupți și baroni.

Eu zic să avem răbdare cu ND și Bolo, ca avem de învățat de la ei, nu invers. Puțină smerenie nu strică niciodată.

Nu există sindicate în mediul privat: te asociezi să ceri drepturi, ești concediat. Pe scurt.

Deci.

Băieții de la Sindicat sunt tot angajați la stat, also known as “dependenți de privat”, că statul nu produce, doar gestionează.

Și statul le crește pensii și salarii în 2022-2024, trai nineacă, s-a cântat Bingo, “de la stat”, cum ar veni. Petrecere cu 80 de persoane!

Pe urmă vine statul (Bolo, mai exact) și taie 10% din cat li s-a dat timp de doi ani - bam!, supărare maximă. Ei fiind angajați tot la stat. Plătiți din banii produși de mediul privat! Iar sindicaliștii protestează ca vor să ia mai mulți bani de la privat! În fața statului! Care sunt ei înșiși!

Adică asta e circ unde nu doar că privatul plătește intrarea, ci plătește și ieșirea, și întreaga execuție!

Sindicatele sunt niște gume de mestecat, ca să aibă fraierii ce comenta că au sindicate care s-au “luptat pentru ei”. In realitate, statul dă, statul ia, liderii sindicali sunt niște chelălăituri fără nicio putere.

Sindicatele din România sunt fix pix. Ia imaginați-vă un sindicat real al transportatorilor, al comunicațiilor, al fermierilor! E, de-astea n-o să avem niciodată, tovarăși!

P.S.: mai există studenți reali în România? Aia de știu ce vor și de ce, sau sunt toți doar cu numele, din pix, destinați să aibă o diplomă conform procedurii 34 de alocare de diplome cu sau fără merit?

Numa’ zic.

Va redau întregul răspuns, după care revin cu vreo 2–3 concluzii.

…

Costuri aproximative pentru o firmă cu 20 de slot machines în România (2025)

Pentru a deschide și opera legal o sală cu 20 de aparate tip slot machine, trebuie să iei în calcul următoarele taxe și costuri obligatorii către stat, valabile pentru anul 2025:

1. Taxa anuală de autorizare exploatare

• Taxa anuală per aparat: 5.800–6.000 euro/aparat, în funcție de ultimele modificări legislative[1][2][3].

• Total pentru 20 aparate:

• 5.800 euro x 20 = 116.000 euro

• sau 6.000 euro x 20 = 120.000 euro (în funcție de sursa și momentul autorizării)[1][2][3].

2. Taxa de viciu

• Taxa anuală de viciu: 1.000 euro/aparat[1][2].

• Total pentru 20 aparate:

• 1.000 euro x 20 = 20.000 euro

3. Taxe administrative inițiale (o singură dată la deschidere)

• Taxă analiză documentație:500–600 euro[4][5].

• Taxă eliberare licență: 9.500–10.500 euro[4][5].

• Taxă analiză documentație autorizare: 150–250 euro[4][5].

4. Taxă anuală de licență de organizare

• Pentru cifra de afaceri sub 500.000 euro: 15.600 euro/an(crește progresiv la sume mai mari)[5].

5. Alte taxe și contribuții

• Impozit pe venituri (GGR): 23–25% din venitul brut de exploatare (diferența dintre încasări și premiile plătite jucătorilor)[6][1][2][7].

• Alte taxe locale sau costuri administrative pot apărea în funcție de locație și autorizații suplimentare.

Tabel sumar cu principalele costuri anuale

Tip taxăValoare/aparatTotal pentru 20 aparateTaxă autorizare exploatare5.800–6.000 €116.000–120.000 €Taxă de viciu1.000 €20.000 €Taxă licență organizare (minim)—15.600 €Total anual estimat151.600–155.600 €

La această sumă se adaugă taxele administrative inițiale (aprox. 10.000–11.000 €) și impozitul pe venituri (procent din profitul brut), precum și eventuale taxe locale sau costuri suplimentare de funcționare.

Observații importante

• Taxele pot fi actualizate anualși diferă în funcție de modificările legislative sau de interpretarea ONJN.

• Impozitul pe venituri (GGR) se aplică separat și poate reprezenta o sumă semnificativă, în funcție de rulajul efectiv al sălii.

• Pentru București, sala trebuie să aibă minimum 20 de aparate pentru a fi autorizată[8].

• Taxele se achită în euro, la cursul stabilit la începutul anului.

Estimarea totală anuală pentru 20 de aparate slot machine (fără impozitul pe venituri și alte taxe locale): ~152.000–156.000 euro/an

…

Deci. Doar ca să ai 20 de păcănele, fără să le bagi și în priză, trebuie să dai la stat 155k EURO pe an. Fără să le bagi în priză! Dacă le mai bagi și în priză, firma va plăti suplimentar 23% din veniturile brute.

Hai să vă spun cât plătește un cazino mediocru în București: 450k EURO anual + 25% impozit pe venit brut.

Dar o casă de pariuri sportive? O garanție de 200k EURO, o licență anuală de 200k EURO + 23% din veniturile brute.

Și acum hai să facem un pic de curățenie în gânduri, ca din ce văd pe rețele e vaiet mare de tot ca nu sunt taxate păcănelele.

În primul rând e o ciungă de mestecat, nu o problemă reală. Acest impozit care urmează să crească de la 3% la 4% este impus JUCĂTORILOR, adică dependenților. Când omul a pus 2 pe Inter și a ieșit 2, în loc să-și ia 97 de lei, după 1 august își va lua 96 de lei.

Guvernul nu e prost sa suprime dependența, care naște firme de păcănele care plătesc indiferent dacă bagă sau ba aparatele în priză.

În plus, pācăneaua nu te omoarā, ca zahărul, alcoolul, tutunul sau cocaina. N-a murit nimeni de păcănea decât de mâna lui.

Mai puneți dracu’ și voi mâna pe un search, mai verificați ce pana mea va muncește mouse-ul în toiul nopții, nu săriți ca apucații că a făcut Bolojan blat cu păcănelele! Evident că a făcut, că vin bani gârlă!

Aveți puțintică răbdare, ca nu e un articol despre filme. Deși pare.

E vorba despre “Îngerul exterminator”, în care niște chiaburi, aflați în plin bairam, se trezesc ca nu mai pot părăsi casa gazdei. Sau cel puțin sunt convinși, în sinea lor, că nu pot. După care lucrurile iau o întorsătură scabroasă, barbarā, inumană etc., timp de câteva zile bune.

(Acțiunea se petrece pe la 1930 și ceva, nu știm exact, dar manierele, ținutele și discursurile par să indice un moment interbelic. )

Cum, necum, captivii reușesc să trimită un mesaj de ajutor în afara casei, care mesaj, după diverse complicații, ajunge la urechile primarului. Acesta, persoană responsabilă și chibzuită (sună cunoscut?), purcede mintenaș la a alerta toată poliția, armata, serviciile (de ce nu?) și, în general, toate autoritățile locale pentru a salva bunii creștini din prizonierat.

Mno, și aici o să parafrazez un pic discuția epocală dintre primar și șeful armatei:

Primarul: Trebuie neapărat să intrați în casă și să îi salvați pe oameni!

Șeful Armatei: Domnule Primar, vă asigur că e imposibil!

Primarul: Cum adică “imposibil”?! Ați încercat, măcar?

Șeful Armatei: Tocmai asta e problema, domnule Primar: nici măcar n-am putut să încercăm!

Ce voia să spună Buñuel în 1962 era ca guvernul Spaniei e atât de corupt, încât nici nu mai încearca să salveze nația de un război civil iminent. Care este, de altfel, și finalul filmului; războiul civil din 1936 pornește ca o consecință a acestui metafore: “Nici măcar n-am putut să încercăm!”.

Cam asta e și cu Ciolacu, Caciu, Grindeanu, Ciucă și toți ceilalți sabotori ai țării: toți știm ca ei sunt vinovații, că ei trebuie să plătească, dar autoritățile “responsabile și chibzuite” nici măcar nu pot încerca să îi facă să plătească.

Hai să spun aceleași lucruri în alt fel: dacă lideirii PSD și PNL, care ne-au dus în situația asta, nu sunt pedepsiți în fața legii, sunt convins ca în 4 ani vom avea AUR la guvernare, și intelectualii vor fi băgați în pârnaie sau uciși.

Nu mă interesează în niciun fel de starea României, de măsurile necesare, de strânsul curelei; am mai văzut, am mai făcut, am mai supraviețuit.

Dar dacă democrația României nu e capabilă să pedepsească niște tâlhari la drumul mare, înseamnă ca nu mai avem nicio șansă, se vor deschide porțile iadului.

Si nu ma refer aici la ciurucurile presei, la putinistii si neavenitii care s-au trezit, peste noapte, jurnalisti, ma refer la oameni care stiu sa scrie, gen CTP sau Negrutiu, care acum poarta niste stindarde a caror culoare imi scapa.

Nu sunt nascut ieri, stiu ca o presa agresiva cu guvernarea e aproape intotdeauna constructiva, sanatoasa. Dar de aici si pana la colportarea de zvonuri si cacat pe teava e o mare distanta. Presa agresiva trebuie sa fie capabila sa investigheze si sa critice la obiect, nu sa isi tarasca curul pe canapele si sa predice prostilor cum vine sfarsitul lumii.

Hai sa nu mai fim ipocriti, din respect pentru bruma de inteligenta a cititorilor.

Înseamnă autorități neinteresate de crime, violuri, pedofilie: poliție, procuratura, justiție in general.

Înseamnă partide care ne vând in fiecare zi pentru căcaturi: NORDIS, viloace făcute în rezervații naturale și parcuri, mită dată in toate părțile - USL. Da, USL, care conține PSD și PNL.

Înseamnă “rotativa” - adică o formă prin care puterea nu mai are opoziție reală, ci conduc prin rotație. Nimeni nu li se poate opune, fac ce vor.

Înseamnă toți verii, nepoatele, amantele, soții și soțiile puși pe funcții ca să facă un ban gros, fără niciun merit, fără nicio calitate, fără nicio pricepere.

Înseamnă inclusiv companiile care fac evaziune de milioane de euro, dar sunt privite drept “investitori” ai României.

Înseamnă televiziuni care încasează milioane de euro ca să facă viața unor scelerați acceptabilă, ba chiar de dorit.

Înseamnă toți cârnații de baroni locali, care pot fi primari, prefecți sau oameni de afaceri, in jurul cărora nu crește iarba decât dacă vor ei, și care au 180 de apartamente, de căciulă, in Miami sau Dubai, ca au neam mare.

Înseamnă o legislație auto-contradictorie care nu îți lasă loc nici să trăiești, nici să mori.

În final, Sistemul e cel care omoară femei, violează copii, minte, fură, manipulează, se îngrașă din boala națiunii, suferă când i se închid robinetele de bani la care s-au mufat de zeci de ani. Trăiesc din datoria noastră, nu a lor. E ca și cum te-ai duce la bancă să te împrumuți, și banca ți-ar cere adeverință cu salariul altuia ca să îți dea ție bani.

Asta e sistemul, mai lăsați-mă cu naivitatea asta prefăcută ca nu știți ce e!

Cooperativa “munca in zadar”, nu functionam de fiecare data asa. Cateodata e fix invers.

Convingerile conspirationiste nu functioneaza ca niste opinii care se pot modifica in functie de informatii nou primite, cum sunt descoperirile stiintei, evolutia unei situatii, evolutia unei persoane. Nu sunt modele ale lumii, care sa poata fi acceptate sau respinse in baza noilor informatii mai practice sau mai precise. Ele functioneaza ca o zona de fuga, ca o protectie pe care unii simt nevoia sa o adopte ulterior perceperii unui atac. Ele, convingerile conspirationiste, sunt niste ultime redute, si sunt sustinute ca atare: cu panica, disperare, si salbatic.

Apropierea de un om care se refugiaza in conspiratie e dificila spre inutila. Ma gandesc la Mowgli, dar in Cartea Junglei era vorba de un copil, si inca de un singur copil; noi avem vreo 4-5 milioane de Mowgli, toti voteaza si inca n-au descoperit focul.

Am incercat diverse stratageme, pentru ca toata lumea mai desteapta ca mine zice ca trebuie sa ii iei cu frumosul (corect, agresivitatea e un perdant “cum laudae”), sa ii abordezi pe cei “de pe gard” (adica inca nehotarati).

Din pacate, nu e deloc asa. Unele lucruri nu sunt reconciliabile, si asta nu din rea vointa, ci prin natura lor.

Cand un conspirationist (a se citi georgist, dac verde, anti-vaccinist, si alti “-ist”) se duce spre zona asta de fuga, el nu simte ca mai are vreo alternativa; mai mult de atat, nu considera ca alternativele, fie ele si posibile, ar putea fi de natura rationala. Ei sunt intepeniti de frica pe pozitiile lor ultime, de-asta si devin atat de agresivi, pentru ca nu mai au unde se duce, sunt la minimul acceptabil care le permite sa mai faca parte din societate. E ca si cum ai striga la un individ, pe punctul de a se ineca, cum sa dea din maini si din picioare; du-te la el si o sa se catere pe tine, o sa muriti amandoi.

Avantaj - ei. Cu cat mai multi, cu atat mai siguri pe ei, in gloata anonima, cu atat mai vehementi. In spatele vehementei se ascunde spaima existentiala de a disparea ca fiinta sociala si culturala, incapabili fiind sa inteleaga cum functioneaza lumea la nivel de baza.

Argumentul, negocierea sunt libertati ale lumii, nu limitari; conspiratia e ultima limitare, dincolo de care nu mai exista altceva decat moartea personei, a aspectului social si cultural al unui om. Conspiratia e zidul la care te simti pus cu spatele.

Ei au ajuns aici din cauza lipsei controlului asupra argumentului rational si a negocierii sociale, pe care nu le stapanesc pentru ca nu stapanesc multe alte preconditii, gen vocabular de baza, cunostiinte minimale de istorie, gramatica etc..

Sunt, insa, foarte multi oameni cu studii in aceasta clasa, pe care ii veti considera un contra-argument. Sunt doar trei exceptii de oameni cu scoala care se lasa stapaniti de conspiratii: cei interesati sa fie perceputi drept conspirationisti, cei care cred ca o facultate poate compensa lipsa bunului simt si a bunei cresteri, si cei nebuni.

Nu exista o a patra varianta.

Revenind la Miorita, spuneam mai devreme ca reconcilierea e imposibila nu din lipsa de vointa, ci prin forta imprejurarilor. Categoria de conspirationisti este impermeabila la argument, deci arma numarul 1 a unei societati civilizate e inutila (incadrez aici inclusiv justitia). Nu pot fi scosi cu minciuna din minciuna in care persista pentru ca a lor e cea “ultima”, nu mai exista nimic dupa ea. Nu pot fi scosi cu forta pentru ca vor raspunde cu o forta mult mai mare, fiind in panica. Nu pot fi educati pentru ca au deja treaba si / sau nu mai pot invata.

(Imi amintesc de parintii mei, profesori, care aveau ore la seral; nu i-am auzit vreodata ca au facut altceva decat datoria, unde datoria, pana in ‘89 era sa ii treaca pe toti clasa, chiar daca elevii nici nu erau prezenti. )

Vorbim de oameni deosebit de panicati, deci deosebit de agresivi, de care trebuie sa iei distanta. Reconcilierea e un eufemism. In realitate, nefiind educabili, neraspunzand la niciun stimul rational, sunt pierduti pentru societate. Maxim pot fi o masa de manevra, cum incearca sa faca Putin din intreaga lume.

Nu au un viitor, nu se va apropia nimeni de ei, civic vorbind, vor pieri ca niste batrani paranoici si uracioasi.

În cazul falsului cu ordinul de încorporare, trimis către multe familii din diaspora avem următoarea structură:

- Intenția emoțională (purtătoarea mesajului) - frica și îngrijorarea părinților de băieți, bărbaților în general. Efectul direct este că un om îngrijorat nu va mai fi capabil de o gândire critică, nu va mai fi tentat să pună la îndoială verdicitatea informației sau chiar a mediului. Astfel:

- Mediul- calitatea mediului de transmitere a informației false este invers proporțională cu efectul emoțional urmărit. Adică o minciună care are un efect emoțional puternic poate fi transmisă printr-un mediu defectuos, de exemplu multe greșeli de gramatică, sigle greșite, fraze neterminate etc. pe când o minciună cu efect emoțional slab trebuie să aibă un mediu robust, pentru ca nu mai răpește atenția țintei, care poate fi astfel tentată să verifice atât informația cat și mediul.

- Ținta sau obiectul dezinformării - evident, persoane slab informate sau care s-au dovedit anterior permeabile la dezinformare. În general țintele au precondiții de vulnerabilitate: oameni săraci, truditori, fără mult timp liber, care abia își câștigă pâinea, fără suficientă educație pentru mileniul trei. Sau oameni îmbogățiți prin oportunism, care nu pun mare preț pe semenii lor (lucru care, ironic, ii face vulnerabili la dezinformare). Aș adăuga aici, printre multele tipuri de analfabetism și pe cel informațional, sau tehnologic: dacă nu ai idee cât de ușor se poate executa un fals folosind doar aplicații rudimentare de calculator, ești vulnerabil. Aici e de scris o carte, iar un sociolog ar face o treabă mult mai bună ca mine.

- Viralitatea - este o rezultanta a intenției emoționale, a tipului de țintă și a mediului. Intr-o rețea deschisă de gen Facebook sau TikTok informația se transmite efectiv cu viteza luminii. Orice informație negativă se transmite însutit mai repede decât una pozitivă. Dacă strigă cineva pe facebook in Australia ca o sa murim, un roman din Drăgășani începe să dea acatiste in exact aceeași secundă și, odată cu el, alți 200 de prieteni.

- Vectorul - am spus mai sus ca e greu vizibil din cauza ca el este rezultatul unei ecuații care trebuie sa tina cont de toți factorii anteriori. Un vector (pentru cine a deschis mai târziu televizorul) este o funcție care îți arată direcția, sensul, viteza, cu alte cuvinte spre ce bate vântul și cu câtă putere. El funcționează cam așa: cineva vrea ca românii să fie înspăimântați de războiul din Ucraina pentru propria lor bunăstare (nu ca ar muri oameni nevinovați pe-acolo), într-un număr cât mai mare (cam 5 milioane de români sunt deja vulnerabili la dezinformare). Ce face România pentru Ucraina? În mare parte permite transportul de armament și logistică pe teritoriul ei. Cine are o problemă reală cu această tranzitare? Inamicii Ucrainei, evident. Ce poate face o masă enormă (5 milioane, cum spuneam) pentru a rezolva această problemă a lui Putin, care este tranzitul de armament?

Hehe, va las pe voi să rezolvați ecuația asta. Dar nu mă pot abține și vă mai dau un indiciu: în maxim câteva luni, datorită vitezei mari de propagare în mediul online.

1. Seful parlamentului si avocatul poporului nu pot fi revocati la un interval mai mic de 2 ani unul de altul.

2. Avocatul poporului nu poate fi revocat de guvern ci doar de CCR;

3. Avocatul poporului are responsabilitatea ca tot ce se publica in monitorul oficial sa fie in acord cu constitutia;

4. Orice ordonanta de guvern trebuie sa aiba un termen maxim de valabilitate de 1 an. Prelungirea valabilitatii trebuie facuta in Parlament, o singura data, pentru maxim inca 1 an.

5. Intr-o luna calendaristica se pot da maxim 5 OUG.

6. Schimbarea apartenentei la un partid intr-un interval mai scurt de 5 ani se pedepseste penal.

7. Monitorul oficial apartine exclusiv parlamentului.

8. Seful CNSAS e numit de presedinte.

9. Termenul de raspuns al CNSAS este de 7 zile si raspunsul se publica in monitorul oficial.

10. Impozit triplu, retroactiv, pentru firmele celor care au facut politie politica. De asemenea impozit triplu retroactiv pentru firmele client al celor de mai sus.

11. Reducerea pensiilor cu 50% pentru cei cu verdict de politie politica.

12. Salariul minim garantat in educatie egal cu zece salarii minime pe economie.

13. Punctaj minim la test de inteligenta pentru parlamentari, membri ai guvernului, presedinte; testare anuala.

Nimic din spaima reflexa comunista nu a disparut, dupa cum nici din saracia lucie de pana in ’89.

Lantul trofic arata asa: primarii de comune traiesc mult mai aproape de limita decentei decat restul satenilor, asa ca vor sa-si pastreze pozitia cu orice chip. Sefii de la partid care i-au numit primari sunt, astfel, stapanii lor, ca la caini. Interesele acestor sefi / secretari de partid se traduc pentru bietii primari in lucru mecanic: in Loganul Primariei incap 8 oameni. Simplu, fara alte atribute.

Dimensiunea politica sau cea morala nu exista acolo unde oamenii traiesc sub limita decentei.

Nu incerc sa argumentez o crima, ci doar sa-i caut originea. De asemenea nu ma astept de la oamenii astia, care isi vor cara consatenii cu Loganul de 8 locuri, sa para umani; in spatele unei figuri joviale si alerte, acesti primari sunt niste disperati: nu isi permit luxul sa isi piarda pozitia, asa ca vor face tot ce le sta in putere sa nu pricinuiasca vreo suparare to’arasului secretar.

Poate tot la fel o fi si pe la case mai mari, dar la noi e peste tot.

P.S.: Atentie la celalalt prag!: oamenii nu pot fi impiedicati sa voteze. Nu e cu nimic mai breaz sa nu lasi omul im boii lui sa voteze decat sa ii dai o litra de rachie pentru un vot.

Serios, Base, atentie la exces de zel, ca o cacam cum nu sperai!

UniBuc nu e nici pe departe victima lui Ponta, ci partas la furt; titlurile de doctor nu sunt “pazite” de profesorii universitari, ci sunt inmanate, conferite de acestia. Comisia de doctorat a fost fie mituita, fie incapabila sa discearna intre original si copie; in ambele situatii, imaginea UniBuc e terfelita, iar dl Mircea Dumitru are de facut ceva mai mult decat simpla analiza a cererii de anulare a titlului. Mult mai mult.

Intr-adevar, profesorul coordonator e in puscarie, dar asta e o circumstanta agravanta pentru orice insitutie onorabila. Diploma de doctorat a lui Ponta, ca si contractul de munca al lui Nastase sunt parafate de UniBuc si ambele poarta semnatura Rectorului.

Cat timp reteaua e folosita, ea se consolideaza si se repara ca un organism viu. Primarii, care umplu Loganurile cu electori, nu au un singur carnet de partid, ci au carnetele tuturor partidelor, inclusiv carnetele partidelor care n-au ajuns inca la putere. Ei sunt doar temporar aserviti PSD-ului, pentru ca, intamplator, cel care sopteste azi la urechea retelei e Ponta; peste cinci ani poate fi Iohannis. Pe primari si pe popi nu-i intereseaza numele celui care conduce, ci doar faptul ca “o mana spala pe alta”: iti aduc 1000 de voturi daca le aprobi cutare sau cutare sau daca le garantezi ca vor fi realesi. La randul lor, aduc oameni la vot, in baza altor promisiuni sau amenintari pe care le fac saracilor de la talpa tarii. Oricine poate conduce aceasta retea, indiferent de nume sau sigla. De altfel, asta a fost cea mai mare tentatie, respectiv cea mai mare prostie a asa-zisei “drepte”: s-a folosit de “retea” de fiecare data cand a fost posibil, in loc sa o distruga.

Desi atragatoare, impresia ca “democratia” romaneasca e o dictatura a majoritatii, e falsa; in realitate e un efect al acestei structuri centralizate, minoritara (relativ la numarul electorilor) dar functionala (probabil singura structura cu adevarat functionala, la nivel national) prin care foarte putini au de castigat foarte mult daca respecta directiva sau au de pierdut tot, daca nu o respecta. Cu alte cuvinte, in spatele majoritatii electorilor se ascunde o minoritate sustinuta administrativ, legislativ si mediatic de catre o alta mana de oameni (comitetul central al partidului).

Doar in lipsa acestei retele, populatia ar putea vota drept; abia atunci s-ar putea vorbi despre analfabetii majoritari care dicteaza viitorul tarii. Pana atunci, insa, fiecare sarman dus cu loganul la urna e o victima a santajului propriului primar si al propriului preot. Intre timp, “dreapta” isi tine arma in toc pentru ca va avea nevoie de aceeasi stare de spirit la alegerile urmatoare sau pentru ca nu stie ce sa faca. Taranii, analfabetii si saracii tarii sunt primii pusi la zid, in baza nevoilor lor imediate. La randul lor, ii pun la zid pe toti ceilalti, prin numar. Intre timp, reteaua prospera, primarii si preotii isi primesc bugetele, isi angajeaza verii, se ingrasa, capata incredere si forta. Pana nu e distrusa reteaua, e putin probabil ca pacientul sa se trezeasca din coma.

Ieri, 6  noiembrie, Wess Mitchel, presedinte CEPA:

„România trebuie să-și reevalueze prioritățile de modernizare militară în lumina peisajului conflictului din Ucraina.”

Tot ieri, 6 noiembrie, Iohannis (aprox la min. 50):

„România trebuie să-și reevalueze prioritățile de modernizare militară în lumina peisajului conflictului din Ucraina.”

Azi, 7 noiembrie, Rusia invadeaza oficial Ucraina, cu tancuri si artilerie grea. Peisajul incepe sa se schimbe deja, iar Romania are sansa sa voteze pe 16 noiembrie daca merge cu americanii sau cu rusii. Nu cred sa mai fi fost vreodata plebiscit pe tema asta…

Cred ca e destul de clar ca tancurile trag si in aia care voteaza, ca si in aia care nu voteaza. Doar intr-un singur loc nu trag: intr-o tara NATO.

Romania si-a ales democratic, pe 2 noiembrie, propriul violator, si inca din primul tur: USL, cu 76,1% (Ponta + Iohannis+Tariceanu).

Ce n-a reusit USL prin forta, in 2012, a reusit acum prin vot democratic. Nu de votul pro-Iohannis al diasporei i-a fost frica lui Ponta, ci de posibilitatea ca pe locul 3 sa nu iasa Tariceanu (USL). Doar din aceasta perspectiva conteaza cele cateva zeci / sute de mii de voturi ale diasporei. Ponta nu a avut nevoie sa aduca mortii la vot, ci sa securizeze locul 3, blocand diaspora. M-am inselat asupra lui Iohannis cand am sperat ca punctul slab sa fie securitatea votului.

Iohannis a fost sprijinit de Ponta, Antonescu si Tariceanu pe tot parcursul ultimilor ani. Cand ar trebui sa inceapa sa ramburseze datoria asta? Eu zic ca musai dupa alegeri, indiferent de rezultatul turului 2.

Analistii spun ca in turul 2 ambii candidati pornesc de la zero; adevarat, dar irelevant si inutil; USL a castigat primul tur, iar omul care le mai putea da emotii, de pe locul 3, e tot al lor.

As vrea sa ma insel, dar nu pot.

Daca puterea in Romania ar fi un proiect, niciun project manager nu s-ar baza pe mase; cine stie, poate Johannis devine maine incompatibil, iar Macovei castiga, tot maine, vreo 10-15 procente in sondaje. Daca exista si cea mai mica sansa ca la putere sa ajunga Monica Macovei, Ponta e obligat sa o ia in calcul si sa o distruga.

Cel mai probabil va gasi acea circumscriptie pe care o va umfla cu morti electori, dar nu suficient de multi; ii trebuie mai multe, cateva sute. Nu cred ca e posibil sa fie „pazita” fiecare circumscriptie, dar e posibil sa fie pazite suficient de multe incat sa nu incapa in restul toate voturile de care mai are nevoie.
(Pe de alta parte, imi sopteste o pasarica despre cum brusc miercuri, 29 oct, sunt cozi enorme in Bucuresti la un ghiseu de Eliberari Acte de Identitate, majoritatea de la coada sunt „asistati social”. E o alternativa momentan legala, aparent eleganta, dar care presupune ca toti cei care capata buletine zilele astea vor primi, fara indoiala, si plata pentru votul lor.)

O alta varianta, morbida dar posibila, este ca intre cele doua tururi sa se strecoare un accident. Dar asta deschide o cutie a Pandorei la care sper ca nici macar Putin nu se gandeste.

Ca sa fie clar, consider ca Ponta este doar interfata locala a unui sistem organizat vast, al carui scop nu e doar controlul Romaniei, cat instaurarea unei noi oranduiri in Europa. Cu siguranta, Ponta ar conduce tara intr-o maniera pro-rusa, precum Orban, Ungaria. Nu se intrezareste intoarcerea la comunism, ci ceva neinchipuit de malign. Un Leviatan.

Pentru cei care cred ca MM nu e „potrivita” (Andrei Plesu, de ex) pentru ca e stangace si necharismatica, am niste intrebari incomode:

– Rolul charismei presedintelui s-a dovedit unul malign, in ultimii 25 de ani (unii spun ca pana si ceausescu avea charisma); de ce mai judeci cu partea aia a creierului care ne-a aruncat in mizerie de fiecare data cand a fost folosita? Vrei un presedinte „tatuca”, puternic, drept, bland si neinduplecat? Batman. Pe toti ceilalti istoria i-a denumit „dictatori”. Pana si Basescu, singurul presedinte adevarat al Romaniei, a fost si e urat de gramezi de popor.

– Nu cred ca exista un alt remediu la paralizia Romaniei decat o justitie care sa functioneze (nu, nu e un vis, justitia poate functiona perfect, ca matematica); dintre toti candidatii, MM e singura care stie institutia asta pe de rost si o mai si iubeste. Nimeni altcineva dintre candidati. A spune ca MM nu e „potrivita” e ca si cum ai spune ca singurul om capabil sa conduca o masinarie atat de complicata nu e potrivit pentru ca nu are salopeta de culoarea potrivita. In mod normal, logica te opreste sa spui asta, asa ca de ce o spui?

– Nu cumva e mai potrivit „un presedinte” decat „o presedinta”? Adica nu cumva ai invatat acasa, la scoala sau pe strada, cum femeia e slaba, isterica si nu poti avea incredere in ea? Desi stii ca e demodat sa fii misogin, poate cautatul de noduri in papura lui Macovei vine din alta parte decat din ratiune?

– Chiar crezi ca mai conteaza altceva decat un trecut impecabil in alegerea celui mai puternic om in stat? Intentiile, programul, promisiunile sunt toate doar vorbe; faptele sunt trecutul unui om, si nimeni in afara de MM nu isi poate expune trecutul. Toti ceilalti mint sau sunt muti cand e vorba de trecut, dar nu le tace gura cand e vorba de viitor. „Ghinion”?

– Pana la urma, a alege presedintele Romaniei nu mai inseamna nimic clar; am ales gresit, de prea multe ori si inca din toata inima. Ce-ar fi ca, in loc de „presedintele Romaniei” sa alegem „candidatul caruia sa ii oferim imunitate si putere absolute”: +20 mil. la viata, + 20 mil. la mana, +20 mil. la atac. Cine altcineva decat MM nu s-ar intinde sa-si faca averi in Caiman sau Elvetia, sa-si creasca proprii baroni si sa imparta tara cu te miri cine? Nimeni altcineva, din lista aia lunga de smecherasi! De ce nu si MM? Tocmai pentru ca e idealista si necharismatica. Nu e invatata sa traiasca in haita, nu e sociabila, ea e invatata sa duca in spinare macro-proiecte, de una singura, in timp ce e in razboi cu toata lumea, inclusiv cu cel mai puternic om din stat. Asa ca de ce ai alege sa-i dai putere si imunitate absolute unui smecher, si nu unui om cinstit, domnule Plesu?

– Si o ultima remarca: indiferent cine ar fi „ales” va trebui sa faca niste sacrificii enorme. Vor fi cozi la paine, cozi la plata ratelor, cozi la plata impozitelor, cozi la spitale, cozi la farmacie, cozi la apa chioara. De ce ai plati toate datoriile astea in ruble, romane?

Ponta: „In cursa prezidentiala am ramas doar eu si DNA”.

Nu ma mir ca usl s-a gandit ca poate rasturna totul acum; nu m-ar mira sa aflu ca mult din cacatul de imagine pe care o are basescu sa fi fost catalizat binisor de oameni destepti, platiti de usl.

Unde drac’ au fost toti consilierii de imagine ai lui basescu timp de 8 ani?! Cum a reusit basescu sa puna un intreg popor in postura asta: cu chilotii in vine si aplecat in fata unui putoi ca ponta?!

Trecand peste retorisme, pentru cei care inca mai au un ochi deschis, referendumul din 29 iulie NU e pro sau contra basescu. Balanta lui consta in emotia maselor versus ratiunea unei minoritati care vede; emotii versus „common sense”, ranchiuna versus drept.

Daca intr-un stat, altul decat Congo, in care inca nu ne hacuim pe strazi pentru saci de malai aruncati din camioane, am ajuns sa alegem „DEMOCRATIC” intre ranchiuna si drept, atunci acel stat nu mai e nici democratic, nici de drept – deja! Totul pare greu de inghitit pentru ca e deja stricata toata ordinea, deja suntem in postura de a alege prost in sine, prin insusi actul de a alege intre doua lucruri care nu se pot pune in aceeasi fraza; asta nu are cum sa se intample intr-un stat de drept. Asta e adevarul: suntem deja dincolo de lege prin faptul ca avem posibilitatea sa o respingem „democratic”, prin vot.

Ma uit cu uimire cum oameni pe care ii consider „prieteni ai bunului simt” sunt de-a dreptul vrajiti de bucuria ca se vor duce sa voteze „nu basescu”; daca astfel de oameni sunt atat de usor de luat de val, atunci poate ca in realitate suntem mult mai jos decat aveam impresia. Poate ca inca 10-20 de ani de aici inainte de cenzura, dezinformare si „gaună” (ca nu-i pot zice altfel) e ceea ce meritam.

Ma uitam asta seara la un film care, cu o replica, mi-a amintit cat de imputit e ce ni se intampla: la TV poti pune un sclerozat care sa spuna ca nu a existat Holocaust si care sa aduca o gramada de dovezi false, la un loc cu un istoric adevarat, plin de dovezi reale: amandoi par sa aiba șanse egale, cum te uiti de dincoace de sticla. Ba mai mult, audienta va inclina spre cel care nu are ticuri, arata mai bine, sau zambeste mai mult. Acolo suntem: in cacat, pentru ca vedem doar ce ni se lasa sa vedem, iar asta e o pozitie in care nu ar fi trebuit sa ajungem nici morti.

Dar iata-ne! Am ajuns aici cu presa aservita, cu fiecare contra-pondere politica aservita sau platita, cu justitia oarba dar nemancata si tematoare, cu educatia atavica si medicina platita cu puncte in loc de bani.

Cei care spera sa-i dea o palma morala lui basescu, la votul din 29, dorm: basescu nu mai e in postura sa ia palme morale. Poate era ieri, dar azi nu; azi e singura posibila deviere de la o traiectorie clara: dusul dracului.

Beneficiul acestei telenovele e ca personajele despre care se vorbeste par foarte familiare, tangibile, asa ca sentimentele traite sunt mult mai vii decat daca te-ai uita la un thriller cu actori de Hollywood. Dupa un talk-show-telenovela chiar simti ca ai putea interactiona cu eroii, si cu cat viata ta e mai saraca in experiente, cu atat patosul cu care ajungi sa-i iubesti sau sa-i urasti e mai mare.

Televiziunea de stiri te face un figurant al telenovelei, iar pentru multa lume asta inseamna nesperat de mult; majoritatea pleaca de la stadiul de simplu spectator al propriei vieti iar televiziunea le ofera in afarsit un rol, fie el si de figurant. Dar e un figurant convins nu isi poate gresi niciodata replica…

Cu cat un popor e mai privat de libertati reale, cu atat rata de audienta a tot ce inseamna telenovele politice creste, cu atat mai mare masa care poata fi dusa la paroxism.

Ca exercitiu, incercati sa faceti abstractie de tot ce ati citit in ziare si ati vazut la asa zisele televiziuni de stiri in ultimele 6 luni. Orice umbra de „informatie”, fie ea si doar putin legata de TV: orice discutie cu un prieten care facea referire la o stire, orice imagine pe sticla a unui politician, orice porecla, orice preamarire sau calomnie proferata de vreun guru al jurnalismului democratic, orice „analiza” la cafea cu colegii – stergeti tot din minte!

Ce ramane?

Cata „politica” mai stiti? Exact.

Televiziunea politica functioneaza dupa regula de aur a coerentei, cu un clenci: daca toate lucrurile spuse la televizor se leaga fara erori, atunci ele trebuie sa fie adevarate; „cele mai adevarate” sunt cele care se repeta cel mai mult si mai des, din gurile cele mai vehemente. Doar ca o televiziune spune foarte rar „faptele”; ceea ce spune si ceea ce e cu adevarat coerent sunt doar „pareri despre fapte”. Abia aceste „interpretari” sunt, de fapt, personajele telenovelei pe care o simtiti clocotind in vine, care va duce in iadul sau in raiul „convingerilor politice”.

In nicio tara civilizata oamenii nu se ridica din fata televizorului cu mana pe un topor.

Nu ma indoiesc de faptul ca daca situatia o cere, USL poate declansa ciocniri violente, fie intre grupurile pro si anti-usl, fie intre grupurile anti-usl si jandarmi. Ar putea da foarte usor vina pe „sustinatorii fanatici ai lui basescu”, ba chiar s-ar putea folosi de parghia asta ca sa isi sustina pozitia fata de Europa: „basescu controleaza o mana de fanatici care incearca sa zdrobeasca democratia. Dar noi (usl) suntem aici pentru a restabili linistea sociala si dreptatea”.

De-asta puncteaza deja basescu, stie ce le poate pielea lui voiculescu si ai lui.

Nu ma indoiesc acum ca usl o sa cada, dar o sa cada foarte urat, tragand dupa sine vietile multor oameni curati. Vorbim de o tara in care legea lustratiei nu exista, ceea ce inseamna ca majoritatea calailor securitatii si partidului sunt inca pe cai mari, acum adica in (spatele) usl. Riscul la care se expun acum e mai mare ca in ’89, pentru ca acum deja cainii justitiei au inceput sa le ia urma. In ’89 acesti caini n-au existat, la fel cum n-a existat nici justitie.

Spunea cineva intr-un articol ca marele pacat al lui ion iliescu a fost mediocritatea. Gresit. Ion iliescu a creat activ valul de ceata care sa ii protejeze pe acesti calai, din ’89 pana azi. Daca ma intrebi pe mine, imi pare rau ca iliescu sufere de bolile varstei, insa mi-as dori sa isi incheie viata in puscarie, asa sarac si cinstit.

Suntem printre putinele tari din lume care se pretind civilizate si democratice dar care isi pastreaza calaii si sustinatorii lor in libertate, la putere, plini de respectul maselor si cu venituri care ar uimi orice bancher american.

Intotdeauna cand in stup ai paraziti, ori nu iese miere, ori mor albinele.