Îngerul exterminator al românilor
În 1962, Luis Buñuel scotea pe piață un film aparent fantastic, în sensul suprarealist al cuvântului, adică părea fantastic, dar era, de fapt, tragic și realist.
Aveți puțintică răbdare, ca nu e un articol despre filme. Deși pare.
E vorba despre “Îngerul exterminator”, în care niște chiaburi, aflați în plin bairam, se trezesc ca nu mai pot părăsi casa gazdei. Sau cel puțin sunt convinși, în sinea lor, că nu pot. După care lucrurile iau o întorsătură scabroasă, barbarā, inumană etc., timp de câteva zile bune.
(Acțiunea se petrece pe la 1930 și ceva, nu știm exact, dar manierele, ținutele și discursurile par să indice un moment interbelic. )
Cum, necum, captivii reușesc să trimită un mesaj de ajutor în afara casei, care mesaj, după diverse complicații, ajunge la urechile primarului. Acesta, persoană responsabilă și chibzuită (sună cunoscut?), purcede mintenaș la a alerta toată poliția, armata, serviciile (de ce nu?) și, în general, toate autoritățile locale pentru a salva bunii creștini din prizonierat.
Mno, și aici o să parafrazez un pic discuția epocală dintre primar și șeful armatei:
Primarul: Trebuie neapărat să intrați în casă și să îi salvați pe oameni!
Șeful Armatei: Domnule Primar, vă asigur că e imposibil!
Primarul: Cum adică “imposibil”?! Ați încercat, măcar?
Șeful Armatei: Tocmai asta e problema, domnule Primar: nici măcar n-am putut să încercăm!
Ce voia să spună Buñuel în 1962 era ca guvernul Spaniei e atât de corupt, încât nici nu mai încearca să salveze nația de un război civil iminent. Care este, de altfel, și finalul filmului; războiul civil din 1936 pornește ca o consecință a acestui metafore: “Nici măcar n-am putut să încercăm!”.
Cam asta e și cu Ciolacu, Caciu, Grindeanu, Ciucă și toți ceilalți sabotori ai țării: toți știm ca ei sunt vinovații, că ei trebuie să plătească, dar autoritățile “responsabile și chibzuite” nici măcar nu pot încerca să îi facă să plătească.
Hai să spun aceleași lucruri în alt fel: dacă lideirii PSD și PNL, care ne-au dus în situația asta, nu sunt pedepsiți în fața legii, sunt convins ca în 4 ani vom avea AUR la guvernare, și intelectualii vor fi băgați în pârnaie sau uciși.
Nu mă interesează în niciun fel de starea României, de măsurile necesare, de strânsul curelei; am mai văzut, am mai făcut, am mai supraviețuit.
Dar dacă democrația României nu e capabilă să pedepsească niște tâlhari la drumul mare, înseamnă ca nu mai avem nicio șansă, se vor deschide porțile iadului.