Uneori merge, alteori nu

Mi-am batut capul despre cum sa ne “reconciliem” cu cei care nu cred in vaccin, ba chiar cu cei care n-au crezut nici in COVID. Mai recent mi-am batut capul cu cei care cred ca Rusia e solutia pentru Romania, ca “suveranismul” inseamna ceva concret, ca apa contine chip-uri, iar tunelele dacice etc., etc., etc.. “Intamplator”, cele doua multimi se intersecteaza foarte mult, doctorul psihiatru Gabriel Diaconu considera ca se intersecteaza in proportie de 95%.

Cooperativa “munca in zadar”, nu functionam de fiecare data asa. Cateodata e fix invers.

Convingerile conspirationiste nu functioneaza ca niste opinii care se pot modifica in functie de informatii nou primite, cum sunt descoperirile stiintei, evolutia unei situatii, evolutia unei persoane. Nu sunt modele ale lumii, care sa poata fi acceptate sau respinse in baza noilor informatii mai practice sau mai precise. Ele functioneaza ca o zona de fuga, ca o protectie pe care unii simt nevoia sa o adopte ulterior perceperii unui atac. Ele, convingerile conspirationiste, sunt niste ultime redute, si sunt sustinute ca atare: cu panica, disperare, si salbatic.

Apropierea de un om care se refugiaza in conspiratie e dificila spre inutila. Ma gandesc la Mowgli, dar in Cartea Junglei era vorba de un copil, si inca de un singur copil; noi avem vreo 4-5 milioane de Mowgli, toti voteaza si inca n-au descoperit focul.

Am incercat diverse stratageme, pentru ca toata lumea mai desteapta ca mine zice ca trebuie sa ii iei cu frumosul (corect, agresivitatea e un perdant “cum laudae”), sa ii abordezi pe cei “de pe gard” (adica inca nehotarati).

Din pacate, nu e deloc asa. Unele lucruri nu sunt reconciliabile, si asta nu din rea vointa, ci prin natura lor.

Cand un conspirationist (a se citi georgist, dac verde, anti-vaccinist, si alti “-ist”) se duce spre zona asta de fuga, el nu simte ca mai are vreo alternativa; mai mult de atat, nu considera ca alternativele, fie ele si posibile, ar putea fi de natura rationala. Ei sunt intepeniti de frica pe pozitiile lor ultime, de-asta si devin atat de agresivi, pentru ca nu mai au unde se duce, sunt la minimul acceptabil care le permite sa mai faca parte din societate. E ca si cum ai striga la un individ, pe punctul de a se ineca, cum sa dea din maini si din picioare; du-te la el si o sa se catere pe tine, o sa muriti amandoi.

Avantaj - ei. Cu cat mai multi, cu atat mai siguri pe ei, in gloata anonima, cu atat mai vehementi. In spatele vehementei se ascunde spaima existentiala de a disparea ca fiinta sociala si culturala, incapabili fiind sa inteleaga cum functioneaza lumea la nivel de baza.

Argumentul, negocierea sunt libertati ale lumii, nu limitari; conspiratia e ultima limitare, dincolo de care nu mai exista altceva decat moartea personei, a aspectului social si cultural al unui om. Conspiratia e zidul la care te simti pus cu spatele.

Ei au ajuns aici din cauza lipsei controlului asupra argumentului rational si a negocierii sociale, pe care nu le stapanesc pentru ca nu stapanesc multe alte preconditii, gen vocabular de baza, cunostiinte minimale de istorie, gramatica etc..

Sunt, insa, foarte multi oameni cu studii in aceasta clasa, pe care ii veti considera un contra-argument. Sunt doar trei exceptii de oameni cu scoala care se lasa stapaniti de conspiratii: cei interesati sa fie perceputi drept conspirationisti, cei care cred ca o facultate poate compensa lipsa bunului simt si a bunei cresteri, si cei nebuni.

Nu exista o a patra varianta.

Revenind la Miorita, spuneam mai devreme ca reconcilierea e imposibila nu din lipsa de vointa, ci prin forta imprejurarilor. Categoria de conspirationisti este impermeabila la argument, deci arma numarul 1 a unei societati civilizate e inutila (incadrez aici inclusiv justitia). Nu pot fi scosi cu minciuna din minciuna in care persista pentru ca a lor e cea “ultima”, nu mai exista nimic dupa ea. Nu pot fi scosi cu forta pentru ca vor raspunde cu o forta mult mai mare, fiind in panica. Nu pot fi educati pentru ca au deja treaba si / sau nu mai pot invata.

(Imi amintesc de parintii mei, profesori, care aveau ore la seral; nu i-am auzit vreodata ca au facut altceva decat datoria, unde datoria, pana in ‘89 era sa ii treaca pe toti clasa, chiar daca elevii nici nu erau prezenti. )

Vorbim de oameni deosebit de panicati, deci deosebit de agresivi, de care trebuie sa iei distanta. Reconcilierea e un eufemism. In realitate, nefiind educabili, neraspunzand la niciun stimul rational, sunt pierduti pentru societate. Maxim pot fi o masa de manevra, cum incearca sa faca Putin din intreaga lume.

Nu au un viitor, nu se va apropia nimeni de ei, civic vorbind, vor pieri ca niste batrani paranoici si uracioasi.